Deseori am reflectat la timpul pe care îl are la dispoziţie un doctor pentru a-şi face meseria. El este stipulat de specialişti în medicina muncii pe activităţi, specialităţi, zone, accesul la anumite facilităţi, etc. Un medic n-ar trebui să fie acuzat de malpraxis dacă el, în loc de 10 pacienţi,vede 20, dacă examinează un pacient după un drum lung, răbdând de frig şi pe întuneric, el neavând mintea limpede de care ar avea nevoie. Doctorul, ca şi orice alt profesionist, trebuie să înveţe continuu, explozia de informaţii fiind aproape de necuprins. Apar boli noi, cele vechi au altă evoluţie, vaccinările obligatorii de acum 25-30 de ani nu se mai pot face la fel.
Fiindcă acum se discută atât de mult despre vaccinări, fac câteva remarci legate de tema abordată – a timpului în care un medic îşi exercită meseria.
Medicul de familie, care în general indică vaccinarea, trebuie să aibă acces la toate informaţiile la zi în legătură cu vaccinul respectiv, trimise de specialiştii ministerului. Guvernul este responsabil de tot ceea ce ţine de siguranţa produsului, distribuire, evaluare, raportări ,etc. Nu medicul de familie poate fi făcut responsabil de totalitatea efectelor adverse care apar după orice vaccinare. El trebuie să aibă timpul şi cunoştinţele necesare pentru a restrânge apariţia reacţiile adverse majore: timp pentru consultaţie, pentru reamintirea antecedentelor personale, de a vorbi cu părinţii copilului. Trebuie să aibă mintea „proaspătă” pentru a se gândi la posibile boli autoimune, la alte contraindicaţii specificate de prospectul vaccinului respectiv.
N-aş vrea să fiu în pielea părintelui şi nici a doctorului care este pus în faţa unei encefalomielite demielinizante apărute după o vaccinare. Se tot vorbeşte de adjuvanţii/ stabilizatorii dintr-un vaccin, care au în compoziţie aluminiu. El este într-o cantitate infinitezimală, acceptată într-o doză de vaccin. Dar ce te faci cu numeroasele boli autoimune care se înmulţesc pe zi ce trece? Pentru că susceptibilitatea unui individ la o reacţie adversă cauzată de aluminiu ar putea fi legată de o combinaţie a sensibilizărilor anterioare şi supraîncărcarea în continuare cu aluminiu din diverse surse posibile (alimente, cosmetice, medicamente, etc).
Sănătatea publică este prioritară, vaccinările având rolul primordial în prevenirea bolilor infecţioase şi a cancerului. Omenirea n-ar mai arăta la fel fără aplicarea vaccinării pentru poliomielită, turbare, variolă şi altele. Pentru a reduce spaimele părinţilor, abordarea problemei trebuie făcută de profesionişti/specialişti şi ea trebuie să fie cuprinzătoare/complexă. Puneţi doctorul în situaţia ideală de a indica şi a face o vaccinare şi informaţi populaţia şi „cu bune şi cu rele”!
Dr. Rodica Mătuşa
