Ştefania Mihale este directorul de dezvoltare programe medicale al Fundaţiei Baylor Marea Neagră. Ştef este un personaj de poveste, pe care cu greu îl ghiceşti în spatele tăcerii şi al seriozității ei. Însă, când începe să povestească despre călătoriile ei în jurul lumii începi să cunoşti omul bun, mereu dornic să înveţe ceva nou, mereu dispus să ajute pe cineva aflat într-un moment delicat al vieţii, mare iubitor de câini, pisici, raţe şi multe alte animale.
Ştefania are studii de asistenţă socială şi lucrează la Baylor „de când lumea şi pământul”, cum se spune în popor. Am lăsat-o să vă povestească despre Baylor, despre una dintre persoanele care i-au influenţat viaţa şi, în plan secund, despre sine.
„Nu pot vorbi despre începutul meu la Baylor pentru că Baylor a fost doar o continuare a activității desfășurate înainte în proiecte destinate copiilor cu infecție cu HIV sub îndrumarea d-nei dr. Mătușa.
De altfel, prima întâlnire cu d-na dr. Mătușa este cea care mi-a rămas cel mai puternic în memorie. A fost o întâlnire la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase, la etajul 2, pe secția de copii, dimineața devreme, acum mai bine de 17 ani. Absolvisem în acea vară facultatea de asistență socială din cadrul Universității București și întâmplător am aflat despre postul de asistent social disponibil în cadrul proiectelor desfășurate de d-na dr. Mătușa. Nu îmi amintesc de discuția care a avut loc în timpul interviului, dar știu ca toți cei întâlniți în acea zi au fost foarte amabili cu mine și m-au făcut să mă simt mai puțin pierdută pe culoarele spitalului, încercând să îmi dau seama cum ceea ce învățasem în facultate se potrivea cu ce se întâmpla în spital.
Marți, pe 5 decembrie 2017, d-na dr. Mătușa s-a retras oficial din activitatea ei la Baylor și, încercând să mă gândesc la un mesaj de rămas bun, am reflectat la cei 17 ani petrecuți împreună punând în aplicare proiecte în domeniul infecției cu HIV atunci când se știau atât de puține lucruri despre această boală și când porneai tot timpul doar de la ceea ce știa echipa de atunci, sau de la ceea ce observam în timpul lucrului cu beneficiarii de atunci.
Privind în urmă, acum știu că totul a fost posibil pentru că am avut exemplul d-nei dr. Mătușa: indiferent de situație important este să faci tot ce e posibil fără să uiți niciodată că pacientul este cel mai important.
Baylor este astăzi aici și eu sunt la Baylor datorită d-nei dr. Mătușa.”
Material publicat în nr. 33 al Revistei Optimism https://view.joomag.com/revista-optimism-nr-33-2017/M0261573001513247681
