Care este situatia persoanelor cu HIV din Romania? Despre ce numar vorbim?
Inainte de vorbi despre statistici, dati-mi voie sa explic un pic contextul din Romania. Traim intr-o tara atipica in ceea ce priveste transmiterea infectiei cu virusul imunodeficientei umane, cel putin asa a fost la sfarsitul anilor ’80. Atunci au fost infectati mii de copii ca urmare a faptului ca au primit transfuzii cu sange infectat, au avut internari repetate si tratamente parenterale multiple. Statul roman a clasificat aceasta situatie drept “accident epidemiologic” si ulterior a luat masuri stricte care limiteaza transmiterea infectiei ca urmare a practicilor medicale. Astfel de cazuri au mai fost inregistate in Libia in 1998 si in Kirghizstan in 2004. In restul lumii, infectia nu se transmite prin practici medicale neadecvate, ci ca urmare a unor comportamente umane, cum ar fi relatiile sexuale riscante sau consumul de droguri injectabile. Acum, intorcandu-ma la statistici, intre 1985 si 2011 Romania a raportat aproximativ 17 500 de cazuri, dintre care in acest moment in viata sunt aproape 10.000.
– Se tot vorbeste de tratament, in presa apar zilnic tot felul de stiri cu privire la tratamentul definitiv. E adevarat? Poate fi HIV indepartat in totalitate? Sau doar tinut sub control?
Este foarte important sa facem distinctia intre tratament si vindecare. Da, astazi exista un tratament foarte eficient care permite controlul viremiei HIV pe perioade de timp foarte lung. Datorita coctelurilor de medicamente pacientii se bucura de o stare de sanatate excelenta, pot avea copii sanatosi in anumite conditii, isi pot pastra locurile de munca si pot avea o viata pe care in mod conventional o numim normala. Pacientii care ajung sa faca boala SIDA sunt cei care fie se prezinta la medic prea tarziu pentru ca medicamentele sa ii mai poata ajuta, fie cei care nu reusesc sa urmeze terapia corect, intreaga viata si care dezvolta rezistenta la medicamente. Exista cazul celebru al pacientului de la Berlin, infectat cu HIV si care a primit un tratament pentru leucemie, tratament constand intr-un transplant de celule stem despre care s-a crezut ca sunt celule rezistente la HIV. Pacientul a fost declarat vindecat, totusi articolele stiintifice de anul acesta ridica inca semne de intrebare in legatura cu disparitia totala a virusului din celulele acestui pacient. Oricum, ceea ce este de retinut este ca lumea stiintifica este mult mai aproape de a gasi un tratament care sa vindece infectia cu HIV (fie ca vorbim de terapie experiementala cu celule stem sau de interventii genetice), decat este de a gasi un vaccin eficient impotriva acestui virus. Pentru omul obisnuit, trebuie retinut ca in acest moment este de dorit sa se testeze pentru HIV, pentru ca poate avea acces rapid la tratamentul ce permite controlul infectiei.
– Imi puteti descrie (pe scurt) in paralel, o zi din viata unui bolnav care se trateaza si a unuia care nu se trateaza?
Aici cred ca diferenta o face factorul psihologic: care este atitudinea pacientului fata de tratament? Considera pastilele ca fiind un factor de stres, simte ca pastilele ii reamintesc de boala, de faptul ca trebuie sa traiasca dupa alte reguli decat ceilalti sau se simte recunoscator pentru ca traieste intr-o tara in care poate avea acces gratuit la acest tratament care pentru multi oameni este doar un vis? Atitudinea face diferenta intre rai si iad, indiferent daca pacientul isi ia terapia sau nu. Dimensiunea “perfida” a acestui tratament este faptul ca, spre deosebire de alte tratmente in cadrul carora sarirea unor doze se leaga imediat de o stare de rau fizic la pacient, in cazul tratamentului antiHIV pacientul se poate simti chiar mai bine daca sare cateva doze, pentru ca scapa de ceea ce numim “efectele secundare”, adica greata, starile de slabiciune sau de ameteala. Totusi a sari 2-3 doze pe luna pot fi suficient pentru dezvoltarea rezistentei la terapie, adica pentru a face medicatia ineficienta. Prin urmare, pe moment viata celui care nu se trateaza poate fi mai placuta, mai usoara, totusi pe termen lung pacientul care se trateaza este cel care se va bucura de o viata implinita si santoasa.
– Asadar, cat este de important sa depistam infectia la timp?
Dupa cum va spuneam mai devreme, in 2012 infectia cu HIV se transmite in Romania pe aceleasi cai ca si in tarile din Europa de vest: pe cale sexuala (si, da, este suficient un singur contact sexual intamplator, fara prezervativ pentru a ne infecta), de la mama la fat si ca urmare a utilizarii de obiecte intepatoare nesterilizate (cum ar fi folosirea in comun a acelor). Ar mai fi de retinut ca infectia cu HIV nu se vede, nu putem “ghici” cine este infectat si cine nu dupa criterii cum ar fi “cat pare de sanatos”, “cat este de curat”, “cat este de rumen in obraji”… Eu cred ca o testare, urmata de o retestare dupa 6 luni, cel putin o data in viata este o dovada a unui comportament civilizat. Dupa testare si retestare este necesar sa invatam cum sa reducem sau sa controlam factorii de risc; iar daca nu resim sa ii eliminam din viata noastra, macar sa invatam sa ne testam ….Si sa cerem acelasi lucru si partenerilor nostri de viata. Foarte des aud argumetul “ dar noi suntem oameni seriosi, nu avem alte relatii in afara casatoriei, nu avem de ce sa ne testam”; sigur, acesta este un argument solid, dar poti garanta ca niciodata in viata nu ai avut un factor de risc fara sa stii? Poti fi sigur ca nu ai ajuns niciodata in contact cu sangele contaminat al altei persoane, in alte situatii in afara unei situatii de infidelitate in cuplu? Raspunsul nostru este ca tocmai pentru ca suntem oameni seriosi trebuie sa ne testam…
– In ce consta testul de diagnosticare? Am citit pe siteul test-hiv.ro ca acesta se efectueaza in doar cateva minute.
Este adevarat, fundatia Baylor testeaza gratuit pentru HIV si hepatite virale B si C in intreaga Dobroge. Avem un program unic de consiliere si testare gratuita, rapida si confidentialia la care au avut acces pana in prezent 25.000 de persoane. Fiecare persoana vine la testare cu programare, beneficiaza de consiliere pre si post-testare si este testate cu teste rapide, care sunt teste de screening, adica teste care ne ofera un rezultat orientativ. In cazul in care rezultatul este reactiv, avem parteneriate locale care permit confirmarea rezulatelor si orientarea pacientilor pentru a primi ingrijiri medicale corecte. Practic din momentul in care se prezinta la cabinet, o persoana primeste buletinul de analize in 30-40 de minute. Cred ca mai este important de retinut faptul ca testarea HIV fara acordul persoanei si fara consiliere prealabila este ilegala in Romania! Stiu multe situatii in care nu se respecta acest lucru si cred ca atat timp cat oamenii nu isi cunosc drepturile vor continua sa existe abuzuri din partea angajatorilor sau a personalului medical…
– Sa ne temem sau nu de persoanele care au sida?
Eu zic sa ne temem de ceea ce nu facem noi! Sa ne temem daca nu stim care sunt masurile universal de protectie fata de bolile infectioase. Sa ne temem daca nu stim pana in acest moment ca nu trebuie sa atingem sangele altei persoane. Sa ne temem daca suntem intr-un cuplu care renunta la prezervativ inainte de a isi face testele. Sa ne temem daca nu ne facem un test in timpul sarcinii. Sa ne temem daca nu am citit niciodata nimic despre aceste infectii (aici ma refer si la hepatita B si C pentru ca se transmit pe aceleasi cai ca si HIV). Altfel, prin convietuirea in comun, cu SIDA sau fara SIDA, o persoana cu HIV nu poate transmite infectia altcuiva…
– Cum se transmite aceasta?
Trebuie sa retinem ca HIV se afla in toate fluidele corporale, dar numai in anumite fluide se afla in concetratie suficienta pentru a permite transmiterea. Fluidele infectante cu care putem intra in contact in mod obisnuit sunt sangele, sperma si lichidele vaginale. In lacrimi, transpiratie sau saliva nu exista suficient virus pentru a ne ingrijora…
– Ce nu s-a spus pana acum despre preventie?
E bine de stiut ca tinerii raman in continuare grupul aflat la cel mai mare risc de a se infecta, fie din cauza tentatiei sexului neprotejat, fie din cauza tentatiei drogurilor, mai nou a etnobotanicelor injectabile. Prin urmare, cred ca ar trebui sa le vorbim despre sex si prevenire inainte de a incepe sa se sarute, adica in jurul varstei de 10-12 ani. Cred ca ramanem eminamente o societate pudibonda cand vine vorba de educatie sexuala si aceasta este punctul nostru cel mai vulnerabil. Ce ar mai fi de spus despre preventie este ca in momentul de fata statul roman pompeaza sume uriase in tratament, dar nu si in masuri de prevenire. Acest rol a ramas exclusiv pe umerii organizatiilor neguvernamentale care sunt responsabile sa isi gasesca singure fonduri in acest sens. Deci, ar fi multe de spus despre preventie, cum ar fi, ca ar fi timpul sa fie o proritate si pe agenda statului.
– Ce este esential si trebuie sa reamintim neaparat?
Trebuie sa constientizam legatura dintre transmiterea bolilor infectioase si comportamentele umane. A ne infecta cu un virus de tip HIV, hepatitic B sau C sau cu o infectie transmisibila sexual nu este un blestem, nu este un dat si nici o intamplare, ci este rezultatul unui comportament pe care il facem sau pe care nu il facem intr-o situatie. Nu pot uita povestea unui ofiter de la Politia Rutiera care s-a infectat cu HIV ajutand la scoaterea unor trupuri insangerate din carcasa unei masini accidentate. Care a fost comportamentul lui fatal? Nu a purtat manusi, s-a ranit in tablia masinii si a intrat in contact direct cu sangele victimelor, dintre care una era pacient cu HIV….
– Cum a luat nastere fundatia Baylor? Cati bolnavi aveti in evidenta si cum ii ajutati?
Fundatia Baylor a fost infiintata de Colegiul de Medicina Baylor din Houston, SUA care a stabilit in urma cu 11 ani un parteneriat cu Spitalul Clinic de Boli Infectioase Constanta, parteneriat ce s-a concretizat in infiintarea Centrului de Excelenta Clinica HIV. Acest centru are in prezent in ingrijire toti pacientii cu HIV din judetul Constanta, adica mai mult de 800 de persoane. Aici se desfasora un program unic de asistenta medicala, psihologica si sociala despre care puteti afla detalii pe www.fundatiabaylor.ro
– Ce mesaj aveti pentru cititorii nostri?
As vrea sa apelez la generozitatea cititorilor dvs in speranta ca doresc si pot sa fie alaturi de oamenii pe care Baylor ii ajuta, printr-o donatie sau printr-o sponsorizare. Avem nevoie de pe acesti oameni, care pot sa ajute. Donatiile vor ajuta mai multi copii in a se naste sanatosi pentru ca parintii lor s-au testat la timp pentru HIV si hepatite, mai multi tineri vor afla cum se pot bucura de viata fara riscul de a se infecta cu aceste virusuri si mai multi oameni vor avea o sansa in a se trata la timp si a ramane aproape de cei dragi.
