Prevalenţa bronhopneumopatiei cronice obstructive (BPOC) la persoanele cu HIV la nivel global
În studiile internaţionale se evidenţiază că BPOC se instalează în creştere la vârste sub 40 de ani. În România nu sunt disponibile date statistice privind prevalenţa BPOC în populaţia HIV.
Studiile internaţionale arată o creştere a prevalenţei BPOC în populaţia globală cu infecţie HIV. Conform unui studiu recent, condus de Jean Joel Bigna, publicat în revista Lancet Global Health 2018; 6: e193 – 202, cu titlul Prevalence of chronic obstructive pulmonary disease in global population with HIV: a systematic review and metaanalysis, au fost identificate 4036 de studii publicate din toate regiunile OMS, din care au fost selectate 30 de studii eligibile, conţinând date despre 151.686 de pacienţi. Concluzia acestei meta-analize este că prevalenţa BPOC la populaţia globală HIV este de 10,5%.
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
Studiile recente din România arată că aproximativ jumătate din populaţia de peste 40 de ani este la risc de BPOC; cauzele sunt multiple, fumatul fiind pe primul loc.
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o boală caracterizată prin limitarea fluxului de aer şi nu este complet reversibilă. Limitarea fluxului de aer este de obicei progresivă şi asociată cu un răspuns inflamator anormal al plămânilor la particule nocive sau gaze. Simptomele de BPOC includ:
- Tuse,
- Dispnee de efort,
- Producţia de spută.
Diagnosticul trebuie confirmat prin spirometrie. Rezultatele sunt exprimate în procente din valoarea prezisă. BPOC este clasificată, prin măsurarea FEV1* în funcţie de severitate după cum urmează:
- Stadiul I = BPOC uşor, FEV1 mai mare decât 80% din prezis,
- Stadiul II = BPOC moderat, FEV1 între 80% şi 50% din prezis,
- Stadiul III = BPOC sever, FEV1 între 50% şi 30% din prezis,
- Stadiul IV = BPOC foarte sever, FEV1 mai mic de 30% din prezis.
*În spirometrie, un test funcţiei pulmonare, FEV1 reprezintă debitul respirator maxim care poate fi expirat într-o secundă. FEV1 este o parte importantă a evaluării BPOC.
Tratamentul farmacologic al bronhopneumopatiei cronice obstructive
Tratamentul farmacologic al bronhopneumopatiei cronice obstructive include următoarele clase de substanţe active:
- Bronhodilatatoare (în administrare inhalatorie):
- beta 2 agonişti:
- cu durată scurtă de acţiune (SABA): fenoterol, salbutamol;
- cu durată lungă de acţiune (LABA): formoterol, indacaterol, olodaterol, salmeterol, vilanterol;
- anticolinergice:
- cu durată scurtă de acţiune (SAMA): bromură de ipratropiu
- cu durată lungă de acţiune (LAMA): aclidinium bromid, glicopironium bromid, tiotropium bromid, umeclidinium bromid;
- Metilxantinele: aminofilina, teofilina;
- Glucocorticoizii inhalatori:
- beclometazona, fluticazona, budesonid, mometazona, triamcinolone;
- Inhibitorii de fosfodiesterază 4:
Aceste substanţe active pot intra în combinaţii între ele pentru a forma medicamentele utilizate pentru tratament, cu diverse denumiri comerciale şi disponibile în farmacii.
Ghidul pentru diagnosticul, managementul şi prevenţia BPOC este publicat şi revizuit periodic, sub denumirea GOLD (www.goldcopd.org).
Tratamentul antiretroviral pentru HIV
Tratamentul antiretroviral HIV constă din medicamente care trebuie administrate zilnic pe parcursul întregii vieţi:
- inhibitori nucleozidici (NRTI): Ziagen, Videx, Emtriva, Descovy, Epivir, Zerit, Viread, Retrovir.
- Inhibitori non-nucleozidici (NNRTI): Stocrin, Intelence, Viramune, Edurant, Odefsey.
- Inhibitori ai proteazei (IP): Reyataz, Tybost, Prezista, Telzir, Crixivan, Kaletra, Norvir, Inviraze, Aptivus.
- Inhibitori ai enzimei de fuziune: Tivicay, Genvoya, Stribid, Celsentri, Isentress.
Terapia antiretrovirală înalt activă constă dintr-o combinaţie de trei sau mai multe medicamente antiretrovirale. Alte medicamente, recomandate pentru alte afecţiuni, ar putea interfera nedorit cu antiretroviralele. Interacţiunile între medicamente pot fi foarte periculoase sau chiar fatale.
Rolul medicului de familie
Medicina de familie se află în prima linie în managementul stării de sănătate a pacienţilor. Medicul de familie este furnizorul de îngrijiri de sănătate care coordonează şi integrează serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el însuşi sau de către alţi furnizori de servicii de sănătate. Acesta dispune de informaţiile necesare, scrisori medicale conţinând planurile de tratament prescrise de medicii specialişti, pentru a evita sau opri dezvoltarea patologiilor iatrogene.
Doctorul Emanoil Vasiliu, medic primar pneumolog la Fundaţia Baylor Marea Neagră, este convins că medicii de familie au un rol cheie în tratarea corectă a pacienţilor seropozitivi care suferă de bronhopneumopatie cronică obstructivă: „Medicul de familie este integratorul activităţilor medicale: pacienţii aduc la cabinetul acestuia scrisorile medicale cu planurile de tratament iniţiate de medicii specialişti. Medicul de familie ştie toate medicamentele pe care le ia un pacient. La medicul de familie se poate opri dezvoltarea unei patologii iatrogene, indusă şi de unele asocieri de medicamente. În ultimii ani s-a constatat că pacienţii seropozitivi se confruntă cu riscul de a dezvolta bronhopneumopatie cronică obstructivă din cauza infecţiei cu HIV. Este nevoie să înţelegem mai bine relaţia dintre BPOC şi HIV, cu ajutorul cercetătorilor. Până atunci însă, cu ajutorul dumneavoastră, al medicilor de familie, sănătatea pacienţilor noştri va fi mai uşor monitorizată. Managementul BPOC la pacienţii cu HIV solicită o atenţie deosebită. Vă mulţumim pentru ajutorul preţios în tratarea pacienţilor cu infecţie HIV.”
Tratamentul BPOC la pacientul cu HIV
Privind BPOC şi HIV, primele substanţe active care trebuie excluse din programul de tratament (cu anunţarea medicului care a iniţiat tratamentul şi care va recomanda un alt tratament) sunt:
- formoterol, la pacienţii care urmează tratament cronic cu Invirase,
- budesonid, fluticazona, mometazona şi triamcinolon, la pacienţii care urmează tratament cronic cu: Reyataz, Prezista, Kaletra, Genvoya, Stribild.
Motivul este că, din cauza expunerii organismului o perioadă îndelungată la concentraţii prea mari de cortizol, apare sindromul Cushing iatrogen.
Simptomele se instalează de obicei lent:
- creşterea în greutate: aspect caracteristic al feţei rotund şi umflat (facies în lună plină), depunere de grăsime în jurul gâtului şi în zona umerilor (ceafa de bizon), talie de dimensiuni mărite (şorţ abdominal),
- modificări ale tegumentelor: devin subţiri, fragile, apar vânătăi, rănile se vindecă cu greutate, apar vergeturi pe abdomen, coapse, fese, sâni, faţa este roşie, cu mici teleangiectazii, acnee pe faţă, torace,
- tulburări psihice (la 50% din pacienţi): tulburări de memorie, disfuncţii cognitive, iritabilitate, anxietate, insomnii, depresie,
- la femei (peste 80%) dereglări de ciclu menstrual.
Medicul de familie va stopa tratamentul bronhodilatator şi va trimite acest pacient către medicul endocrinolog. Cu cât depistarea este mai precoce şi rezolvarea este mai rapidă. Procedura cea mai simplă este evitarea acestor asocieri nedorite de medicamente şi excluderea din planul de tratament a substanţelor active incriminate.
Toate aceste recomandări sunt avute în vedere de medici la nivel mondial şi sunt disponibile la adresa de site: www.hiv-druginteractions.org.
Alte potenţiale interacţiuni, care trebuie monitorizate tot timpul tratamentului (nu se dezvoltă sindromul Cushing), dozele fiind ajustabile la bronhodilatatoare sunt la:
- salmeterol în combinaţie cu medicamentele: Reyataz, Prezista, Kaletra, Sustiva, Intelence, Viramune, Genvoya, Stribild.
- aminofilina şi teofilina în combinaţie cu medicamentele: Reyataz, Prezista, Kaletra.
- budesonid, fluticazona, mometazona, triamcinolone în combinaţie cu medicamentele: Sustiva, Intelence, Viramune.
- roflumilast în combinaţie cu: Sustiva, Intelence, Viramune.
