CAZURI PARTICULARE DE HEPATITA CRONICĂ B
În toate cazurile de mai sus (leziuni, ciroză) asociate unei hepatite cronice cu virus B, se impune o dată pe an efectuarea următoarelor analize:
- antigenele HBs (AgHbs) şi HBe (AgHBe),
- anticorpii antiHBe (Ac antiHBe),
- ADN-VHB (viremia).
AVERTISMENT:
- La purtătorii inactivi de AgHBs, o reactivare virală este posibilă permiţând reapariţia AgHBe, creşterea ADN-ului viral (ADN-VBH) şi creşterea transaminazelor.
- TRATAMENTUL HEPATITELOR VIRALE
Decizia de a iniţia un tratament sau o simplă supraveghere a stării de sănătate a pacientului, în cazul hepatitelor virale, (B, C) revine medicului specialist în acord cu pacientul, în urma unui bilanţ medical complet.
Tratamentul hepatitei B
Medicul specialist dispune de două opţiuni:
- PEG interferonul,
- analogii nucleozidici şi nucleotidici (lamivudina, adefovir, entecavir, telbivudina, tenofovir).
Medicul specialist va alege şi va propune pacientului tratamentul în funcţie de fiecare situaţie în parte.
Durata tratamentului este variabilă în funcţie de molecula folosită (un an, de obicei, pentru interferon şi mai mulţi ani – perioadă nedeterminată, pentru celelalte molecule).
Hepatita B se vindecă rar, dar tratamentele existente permit stoparea evoluţiei bolii, în mai mult din 50% din cazuri blocând multiplicarea virală şi transformând hepatita activă în hepatită inactivă. Citește mai departe
