Etiologia hepatitei B
Hepatita B este provocată de un virus ADN (HBV), numit antigen (Ag) “Australia”, descoperit în 1967 de Blumberg, actualmente cunoscut sub numele de AgHBs.
ADN-ul (1): una din genele prezente în ADN serveşte la producţia unei enzime (2) care este purtătoarea unui antigen HBe (3), solubil, pe care îl găsim în sânge atunci când virusul se multiplică.
- Nucleocapsida (4): este purtătoarea unui antigen numit HBc (5) pe care nu-l găsim niciodată în formă liberă în sânge. Îl putem găsi, în schimb, în nucleul hepatocitelor infectate.
- Supercapsida (6): poarta antigenul numit HBs (7), antigen de suprafaţă. Un receptor pentru albumina din supercapsidă intervine la etapa de penetrare a virusului.
Acest virus este prezent în sânge, în secreţiile genitale, spermă, în limfocite, în măduva osoasă, în laptele matern, în salivă, în lacrimi, în urină, iar replicarea lui este intensă.
Virusul B poate rezista în mediul extern, în medie, 7 zile. Nu este inactivat de alcool, eter sau căldură.
Virusul B rămâne infecţios mai mulţi ani la -20 grade, câteva luni la +30 grade, câteva ore la +60 grade. Este distrus prin fierbere şi sub acţiunea hipocloritului de sodiu.
Puterea de contaminare a virusului B este foarte mare: riscul contaminării în afara unei expuneri la sângele unei persoane infectate este de 30%. În cazul infecţiei cu HIV, doza minimă infectantă este de 20-30 de ori mai mică decât în cazul virusului hepatitei B.
Sursa de infecţie este omul.
- Parenteral prin sânge şi derivate: transfuzii, tratament cu produse sanguine, activitate profesională, injecţii sau seringi contaminate – toxicomani, tatuaj, piercing, acupunctură, intervenţii stomatologice, intervenţii chirurgicale, manichiură, pedichiură şi alte manevre sângerânde (dacă normele de sterilizare nu sunt respectate).
*Folosirea în comun (în familie) a obiectelor de genul: periuţa de dinţi, aparate de râs, trusa de manichiură-pedichiură expune persoanele neinfectate la riscul de a contracta virusul dacă unul dintre utilizatorii obiectelor respective are AgHBs pozitiv.
- Sexual – rapoartele sexuale neprotejate reprezintă principala cale de transmitere a virusului hepatitei B (rapoarte vaginale, anale, oro-genitale).
*Infecţiile cu transmitere sexuală şi partenerii multiplii reprezintă factori de risc.
- Vertical – de la mamă la copil. În funcţie de infecţia acută sau cronică a mamei, riscul transmiterii în timpul naşterii variază între 20 şi 80%, fiind dependent de încărcătura virală.
*Transmiterea virusului de la mamă la copil poate să aibă loc intrauterin şi în timpul naşterii (contact sânge-sânge), precum şi în cursul alăptării.
Depistarea hepatitei B pe parcursul sarcinii ajută la prevenirea transmiterii virusului.
Mai mult de 90% dintre copiii contaminaţi înaintea vârstei de 1 an vor dezvolta o hepatită cronică B (în cazul adulţilor doar 10% din cazuri se cronicizează). Citește mai departe
