Partea ICum știm că un pacient are probleme cu comportamentul de aderență? De fapt, cum măsurăm aderența?
Aproape toți experții sunt de acord că este dificil, dacă nu imposibil, să deosebim intuitiv pacienții aderenți de cei neaderenți. De aceea se recomandă să includem măsurarea, estimarea sau evaluarea aderenței cât mai des în cadrul interacțiunilor de rutină. Întrebările de screening pentru aderență fac parte din bunele practici în îngrijirea pacienților cu boli cronice. Medicul poate că nu va avea timp să exploreze factorii care duc la inaderență, dacă este cazul de inaderență, dar poate îndemna pacientul să lucreze mai departe cu alt membru al echipei interdisciplinare care are responsabilități în acest sens. Discutăm despre instrumente precum interogarea directă și despre reducerea riscului răspunsurilor dezirabile social prin folosirea principiilor alianței terapeutice și bunei comunicări. Continuăm discuția în cadrul acestei secțiuni despre folosirea chestionarelor de auto-evaluare a aderenței care ne permit să obținem un tablou despre comportamentele persoanei în legătură cu tratamentul și o hartă orientativă cu ceea ce ar putea explica aceste comportamentele.
