„Cea mai mare problemă a noastră, a bolnavilor de hepatită, este accesul îngreunat la tratament”, spune un pacient infectat cu virus hepatitic C. Povestea lui este trasă la indigo cu a altor mii de români. Mulţi dintre ei sunt convinşi că au “primit” virusurile hepatitice din sistemul medical de stat. Nu au avut alte situaţii de risc și nu găsesc alt răspuns la întrebările pe care și le pun despre sursa infecției.
În ultimii ani, în mod regulat, autoritățile au anunțat public inițierea unor campanii de testare pentru diagnosticarea persoanelor cu hepatită C. Dar, campaniile nu se transformă în programe coerente și transparente, care să urmărească problema hepatitei C de la depistare precoce, până la tratament și chiar monitorizare post-tratament, așa cum se întâmplă de ani de zile în alte țări. În prezent, depistarea rămâne în mare măsură întâmplătoare, vaccinurile anti-hepatită B lipsesc de pe piață de luni de zile și tratamentul cel nou este oferit pe baza unor criterii foarte restrictive. Pentru ceilalți pacienți nu rămâne decât varianta tratamentului cu interferon, cu mult inferior noului tratament, atât ca rată de vindecare, cât și ca efecte secundare.
Mici insule de efort sunt făcute de organizații neguvernamentale, care acționează prin eforturi proprii, încercând să ofere o plasă de siguranță pacienților cu hepatită C.
De exemplu, Fundaţia Baylor Marea Neagră din Constanţa finanțează de zece ani un program de testare gratuită în Dobrogea și sprijină pacienții cu hepatită. Fundaţia Baylor a investit în această componentă a activităţii sale aproape 2 milioane de USD și a testat gratuit peste 65.000 de dobrogeni. Finanțarea susține testarea și, identificarea pacienţilor reactivi, diagnosticarea celor infectaţi cu virusurile hepatitice B şi C, dar şi decontarea analizelor medicale.
Pacienți pierduți între sistemul privat și cel de stat
Cum este să fii persoană nou diagnosticată cu hepatită C în România? Pe scurt: complicat. Enumerăm în continuare cîteva dintre aspectele pe care le-am identificat analizând mai atent condițiile actuale.
Astfel, am aflat, discutând cu pacienții, că cel mai des, aceștia se întreabă de ce asigurarea de sănătate nu acoperă preţul investigațiilor pentru diagnosticarea hepatitelor. Acest cost se ridică la 1.000 – 1.500 de lei, iar pentru unele persoane reprezintă un adevărat obstacol. De asemenea, pacienții îşi doresc să ştie de ce în Romania pot primi tratament fără interferon doar cei cu boala avansată de ficat, dar nu şi cei în stadii incipiente, aşa cum se întâmplă în alte ţări europene și așa cum recomandă ghidurile internaționale pentru hepatită C. Trebuie să ţinem cont că cele mai multe persoane infectate cu virusul hepatitic C sunt vârstnice și, cel mai probabil, infectate de mult timp deja.
O altă problemă de analizat este cea legată de etica direcționării pacienților din sistemul de stat în sistemul privat, unde plătesc consultații, analize și îngrijirea necesară unei astfel de afecțiuni. Astfel, le este luat dreptul la asistență medicală subvenționată de stat, chiar și pentru puținele servicii care sunt în prezent acoperite de asigurarea publică de sănătate.
Pe de altă parte, medicii de familie spun că se simt neputincioși în fața acestui fenomen. Ei nu pot prescrie analize gratuite pentru hepatită decât în cazul gravidelor și, deci, capacitatea lor de a face screening în rândul populației sau de a ajuta la diagnosticarea hepatitelor prin prescriere de analize gratuite, este sever limitată, depinzând exclusiv de interesul și bugetul pacientului. Laboratoarele private profită astfel de situație !
Toate acestea arată câteva dintre punctele nevralgice ale sistemului de stat în managementul hepatitei C și poate că a venit timpul ca acestea să fie analizate și corijate de către cei răspunzători, pentru a reduce astfel suferința pacienților și a familiilor acestora.
Dilema pacientului cu hepatită C
Pacienţii cu hepatită C se află într-o situaţie greu de înţeles. Pentru a obţine tratamentul gratuit cu antivirale de ultimă generație trebuie să aştepte ca boala să se agraveze, iar viaţa să le fie cu adevărat în pericol. Aceasta deoarece pentru stadiile incipiente de afectare a ficatului, statul român nu asigură tratamentele noi, fără interferon, cu rată mai mare de vindecare. Desigur, costul acestor tratamente este o explicatie.
Ce fac pacienții care nu vor să aștepte? Alternativa este de a achiziționa medicamente de ultimă generație, ca generice, de pe internet sau din alte surse. Unii dintre ei aleg tratarea cu generice în străinătate, cu costuri destul de mici, dacă sunt comparate cu prețul standard al antiviralelor antihepatită C din farmaciile din țară. Cum pacientul român este obișnuit să dea bani pentru sănătate, acesta din urmă este o opțiune urmată de mulți dintre ei, în ciuda tuturor riscurilor.
Dilema personalului medical: „Când operăm un pacient nu ştim dacă este infectat cu virusurile hepatitice B sau C. Aflăm doar dacă pacientul declară această infecţie”
Nici personalul medical nu se simte mai protejat față de acestă infecție. „În spitale nu există buget nici măcar pentru a testa personalul. Este o situaţie banală şi imposibil de înţeles. Nu avem fonduri nici pentru verificări de rutină pentru pacienţi. Când operăm un pacient nu ştim dacă este infectat cu virusurile hepatitice B sau C. Aflăm doar dacă pacientul declară această infecţie. Și credeți că toți pacienții știu acest lucru? Personalul este supus unui risc profesional pe care noi nu îl putem controla. Ştim să ne ferim, ştim profilaxia, însă nu avem fonduri pentru a ne face analizele de rutină”, ne explică un medic din sistem.
Așteptăm cu nerăbdare momentul în care următoarea campanie de testare pentru hepatită C lansată de autorități, să fie doar una dintre activitățile rutiniere din programul național de diagnosticare, tratament și monitorizare pentru hepatitele virale, un program prin care problemele expuse în acest articol să fi rămas de domeniul trecutului.
https://www.agerpres.ro/sanatate/2017/11/17/-p-hepatita-c-o-boala-a-sistemului-14-13-16
