Cele mai recente studii arată o schimbare majoră în terapia hepatitei C. Protocoalele prevedeau ca tratamentul să fie administrat atunci când cazurile deveneau grave, nu din stadiile incipiente. Recomandarea venea ca urmare a faptului că accesul la medicamente era foarte redus, din cauza preţului acestora.
Statisticile sunt îngrijorătoare. În raportul anual publicat în martie 2016, Societatea Americană de Cancer a semnalat faptul că rata noilor cazuri de cancer de ficat creşte îngrijorător, ca şi rata deceselor cauzate de cancerul de ficat. Între 2003 şi 2012, rata noilor cazuri de cancer de ficat a crescut cu 3,4% la bărbaţi şi cu 2,4% la femei. În aceeaşi perioadă, decesele înregistrate printre bolnavii de cancer de ficat au crescut cu 2.8% la bărbaţi şi cu 2.2% la femei. Hepatita C şi cancerul de ficat asociat acestei boli au fost înregistrate mai frecvent la persoanele născute între 1945 şi 1965.
Studiile specialiştilor americani au arătat faptul că, dacă există posibilitatea, este bine să tratezi persoanele care au un grad mai mic de fibroză hepatică, chiar dacă vorbim despre stadiul 1 sau 2, pentru că aceste persoane au un risc mai mare de a dezvolta cancer în viitor.
Societatea Americană pentru Studiul Bolilor de Ficat arată că, din punct de vedere medical, datele evidenţiază numeroasele beneficii ale tratamentului în stadii incipiente, care poate duce chiar la eradicarea infecţiilor cu Virusul Hepatitic C (VHC). De asemenea, se recomandă tratamentul tuturor pacienţilor cu infecţie cronică VHC, în afara celor cu speranţă mică de viaţă, care nu pot fi salvaţi prin tratarea infecţiei cu VHC prin transplant sau prin altă terapie directă. În consecinţă, specialiştii americani consideră că nu mai este necesară administrarea tratamentului în ordinea ierarhică a unor priorităţi.
Pacienţii care sunt vindecaţi de infecţia cu VHC au prezentat numeroase beneficii din punct de vedere al stării de sănătate, cum ar fi reducerea inflamaţiei ficatului şi reducerea gradului de progresie a fibrozei hepatice. La persoanele infectate cu VHC, tratamentul este asociat cu reducerea riscului de cancer hepatic cu mai mult de 70% şi r
educerea mortalităţii din cauze hepatice sau din cauza transplanturilor cu 90%.
Printre urmările benefice ale inițierii precoce a tratamentului se numără și îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor, care include și aspectele psihice, emoţionale şi sociale. Datorită numeroaselor beneficii pe care le are noul tratament, medicii ar trebui, în opinia Societăţii Americane pentru Studiul Bolilor Ficatului, să trateze pacienţii cât mai devreme, înainte de a dezvolta boli grave ale ficatului sau alte complicaţii asociate. Un studiu al cercetătorilor elveţieni în domeniul HIV demonstrează că dacă medicul aşteaptă să trateze un pacient când acesta ajunge în stadiul de fibroză F3 sau F4, cazurile de mortalitate sunt mai des întâlnite decât atunci când pacientul primeşte tratamentul în stadiul F2.
Şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) arată, în recomandările din 2016, că în noile protocoale de tratament, antiviralele directe (DAA) sunt uşor de administrat pe cale orală, sunt eficiente, tolerate bine de pacienţi şi au puţine reacţii adverse. Prin urmare, aceste tratamente pot sta la baza creşterii semnificative a numărului de persoane tratate. Din păcate, încă nu se poate recomanda un singur tratament care ar putea fi folosit de toţi pacienţii cu infecţie VHC indiferent de genotipul virusului, de gradul de ciroză sau de răspunsul anterior la terapie al fiecărui pacient. OMS anticipează că în curând vor fi disponibile noi regimuri terapeutice care să acopere toate genotipurile. Terapia cu antivirale directe (DAA) este mai uşor de administrat şi nu necesită o monitorizare permanentă a pacientului, aşa cum se întâmplă în cazul tratamentului cu interferon. Astfel, tratamentul DAA ar putea fi administrat în clinici nespecializate din cadrul asistenţei primare, cum sunt cabinetele medicilor de familie. OMS subliniază faptul că TOATE persoanele infectate cu virusul hepatitic C ar trebui să primească tratament, micşorându-se astfel rata mortalităţii şi crescând beneficiile prevenirii. În acelaşi timp, însă, din cauza accesului încă limitat la noile DAA, OMS recomandă două direcţii de tratament:
- limitarea mortalităţii prin tratarea cu precădere a celor cu stadii avansate ale bolilor asociate infecţiei VHC sau care pot progresa mai rapid spre ciroză
- punerea accentului pe beneficiile prevenţiei prin tratarea prioritară a celor care prezintă risc mai mare de transmitere a infecţiei VHC
Organizaţia Mondială a Sănătăţii prezintă şi grupurile cu cel mai mare risc de transmitere a infecţiei:
- persoanele care îşi injectează droguri
- bărbați care fac sex cu bărbați
- persoanele încarcerate
- practicante de sex comercial
- femeile care pot rămâne însărcinate
- angajaţii din sistemul snanitar
Dr. Violeta CÎNDEA
