e poți să faci? Să îți astupi urechile când auzi cum sunt prezentate știrile la posturile de televiziune, să nu citești ce scriu ziarele, să te întrebi ce cunoștințe au ziariștii care prezintă o problemă dintr-un singur punct de vedere, și acela, cel mai puțin important, sau să îți prezinți punctul de vedere…
Am ales să prezentăm punctul nostru de vedere, ca organizație care din 2004 oferă servicii psihosociale pentru persoanele care trăiesc zi de zi cu infecția cu HIV, despre situația prezentată atât de dramatic, persistent și incorect de către presa din România: „ Alertă de HIV pe litoral: fata minoră, infectată cu HIV, traficată, sechestrată și obligată să se prostitueze ar fi putut infecta cu HIV până la 1000 de bărbați”.
Am decis să facem acest lucru, convinși fiind de importantă presei în informarea comunității și în formarea de opinii la nivel de mase.
Conform legilor actuale din România, prostituția, sechestrarea, traficul de persoane, relațiile sexuale cu minore, reprezintă fapte penale, încălcări ale legii. Aceste aspecte, total ignorate de jurnaliști, îi fac pe cei care au apelat la serviciile acestei tinere, nu victime, ci complici în încălcarea drepturilor pe care această tânără le are conform legilor din această țară. Riscul la care s-au expus prin nefolosirea prezervativului, atunci când au folosit serviciile unei prostituate, nu reprezintă decât o alegere personală pentru care trebuie să își asume responsabilitatea, dacă este cazul.
Singura victimă directă din această poveste este tânăra infectată cu HIV, al cărei diagnostic nu reprezintă o ilegalitate, ci o afecțiune gravă cu ale cărei complicații și aspecte sociale și psihologice ea va trebui să se confrunte întreaga sa viață. Au avut grijă cei din jur să îi facă existența și mai complicată, arătând-o cu degetul și amenințând să îi facă publică identitatea, totul cu scuza necesității de referire la testare a bărbaților care ar risca să se fi infectat. Desigur că există și posibilitatea ca fata să fi fost infectată chiar de către unul dintre clienții ei cu ceva timp în urmă, dar cine își mai pune aceasta problemă?
Diagnosticul de HIV nu este decât o problemă de sănătate personală. Existența unor persoane care se ocupă cu traficul de persoane, care obligă fete să se prostitueze, disponibilitatea unora de avea relații sexuale cu persoane care se ocupă cu sexul comercial, care sunt minore și fără folosirea prezervativului, incapacitatea societății de a proteja tinerele vulnerabile de a cădea în capcanele rețelelor de prostituție: acestea sunt probleme care țin de zona penală (pedepsirea celor care încalcă legea) și, bineînțeles, de sănătate publică.
Apelul nostru este către o înțelegere și o prezentare mai nuanțată a știrilor și a poveștilor de viață ale persoanelor implicate, către o argumentare și o documentare coerentă atunci când se prezintă astfel de drame, care au tot dreptul să fie prezentate. Noi credem că întrebarea pe care trebuie să și-o pună un jurnalist în aceste situații este „ În ce scop scriu acest articol? Care este tâlcul lui? Ce vreau să semnalizez sau să schimb în societatea în care trăiesc? „
Considerăm că a trecut demult perioada vânătorii de vrăjitoare și ca ratingul nu scuză mijloacele. Este important de analizat dacă anumite atitudini nu vor duce la victimizarea suplimentară a celor care sunt deja victime. Nu în ultimul rând, facem un apel pentru moderație în tendința de a încadra a priori o persoană ca fiind fie vinovată, fie victimă într-o situație. Experiența ne-a arătat că realitatea este mai complicată de atât. Munca jurnaliștilor este prețioasă și ea poate aduce un plus de conștientizare asupra unor probleme grave din societatea de azi, asupra unor dileme etice și comportamentale și sperăm că punctul nostru de vedere să încurajeze o abordare a unor astfel de probleme spinoase în această direcție.
